Am crescut intr-o familie simpla, frumoasa, eu si sora mea. Ca orice copii. mai mult de certam decat sa ne intelegem - lucru ce aducea multa frustrare familiei mele. Probabil am adunat frustrari inca de cand am fost in scutece - ca nu aveam Pampers, aveam o carpa in care ma cacam si ii dadeam maica-mii de lucru.
Am crescut pana acolo cand am inceput sa imi constientizez existenta. Si acolo am avut un inger care mi-a indrumat fiecare pas. Un inger cu pielea zbarcita, unde au incaput kilometrii de povesti... Un inger cu ochii plapanzi si cu un zambet cald si care facea o ciorba minunata. Un inger care si-a inchis ochii pentru totdeauna de curand.
In acest interval insa, s-au adunam multe. Si am dezvoltat o boala psihica.
